Avortul spontan este invariabil unul dintre cele mai triste și mai traumatizante momente din viața unei femei. Confruntarea cu durerea, tristețea și pierderea copilului reprezintă un proces foarte lung și extrem de delicat. Foarte des, avortul spontan are un impact şi asupra relației cu partenerul. Deși nimic nu poate șterge pierderea, există pași care pot fi făcuți atât pe termen scurt, cât și pe termen lung pentru a vă ajuta să treceți prin această perioadă dificilă.
Ce înseamnă avortul spontan?
Avortul spontan înseamnă pierderea unei sarcini, în mod natural, înainte de ce-a dea 20-a săptămână de sarcină. Aproximativ 20% din sarcini se termină în acest fel. Cel mai adesea, avortul spontan este cauzat de o anomalie genetică (mutație cromozomială). Multe femei experimentează sentimente de vinovăție pe nedrept. Desfășurarea activităților zilnice, exercițiile fizice făcute cu atenție și mersul la serviciu nu pot duce la pierderea copilului.[1]
(link către articolul anterior)
Consecințele emoționale ale unui avort spontan
Devastarea emoțională după avort spontan poate fi foarte pronunțată. Fiecare persoană are propria manieră de a gestiona această experiență, dar cele mai frecvente emoții pe care le experimentează femeile sunt:
- Dezolare
- Deznădejde
- Tristețe
- Vină
- Furie
- Invidie (cel mai adesea față de alți părinți)
- Un sentiment puternic de singurătate (mai ales atunci când există părinți în cercul de prieteni)
Deși ştiți faptul că mulți alți părinți se confruntă/s-au confrunat cu experiența unui avort spontan, asta nu șterge durerea emoțională pe care o resimțiți, dar vă poate ajuta să vă simțiți mai deschise să vă împărtășiți povestea.[2]
Consecințe fizice după un avort spontan
Gradul de recuperare a corpului depinde de cât de avansată era sarcina înainte de pierderea copilului. Deoarece avortul spontan are loc înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de gestație, acest lucru poate varia foarte mult. În cazul unui avort spontan precoce, recuperarea se face de obicei rapid – în câteva săptămâni. Dacă avortul are loc mai târziu, va fi necesar administrarea unui tratament medicamentos. Medicul vă va prescrie medicamente cu administrare pe cale orală sau vaginală, pentru a vă ajuta să vă curățați corpul. Acest proces poate fi dureros, dar şi dificil din punct de vedere emoțional. De asemenea, doctorul va trebui să efectueze o ecografie ulterioară pentru a se asigura că toate țesuturile sunt curățate astfel încât să fie evitate complicațiile. Ar fi bine ca partenerul vostru sau altă persoană apropiată să fie alături de voi, pentru sprijin. [2,4]
Acțiuni pe termen scurt pentru a face față durerii emoționale
După un avort spontan, celmai important lucru este să aveți grijă de voi și să vă dați voie să experimentați durerea.
Exprimați-vă emoțiile
Din păcate, unele persoane (prieteni sau poate chiar membri ai familiei) au tendința să spună femeilor care trec prin experiența unui avort spontan că nu ar trebui să aibă sentimentul că au pierdut ceva. Această atitudine este deosebit de frecventă atunci când avortul spontan apare la începutul sarcinii. Dar pierderea timpurie nu este neapărat mai ușor de gestionat sau acceptat decât cea care apare mai târziu. Chiar dacă o femeie a fost însărcinată doar pentru o perioadă scurtă de timp, sarcina ei ar fi putut fi planificată de ani de zile, spre exemplu.
Dacă ați suferit un avort spontan, amintiți-vă că sentimentele voastre sunt perfect normale. În plus, unele femei sunt afectate mai puternic decât altele. Permiteți-vă să experimentați procesul durerii în felul vostru și în ritmul vostru. Este în regulă să vă simțiți bine într-o zi și groaznic în următoarea. Nu este imposibil să simțiți furie și invidie față de alți părinți. Acest lucru este normal și face parte din procesul normal al doliului. Dați-vă timp. [2]
Bazați-vă pe familie și prieteni pentru ajutor
În timp ce treceți prin procesul doliului pentrupierderea copilului, este posibil să nu puteți să vă țineți de programul vostru normal. Apelați la prieteni sau familie pentru a vă ajuta cu treburile casnice, îngrijirea animalelor de companie sau îngrijirea familiei. Este posibil să aveți nevoie de ei şi atunci când veți fi pregătite să vă exprimați emoțiile şi sentimentele legate de acest subiect.[2]
Găsiți oameni care au trecut prin asta
Împărtășirea și compararea experiențelor proprii cu alte femei care au trecut prin același lucru este adesea liniștitoare. Aderarea la o comunitate cu aceleași probleme poate ajuta. Dacă sentimentele voastre încep să interfereze cu capacitatea voastră de a vă trăi şi desfăşura viața de zi cu zi sau dacă tristețea nu descreşte după câteva luni, discutați cu medicul vostru. Puteți beneficia de trimiterea la un consilier sau terapeut de sănătate mintală. [2]
Căutați ajutor de la un specialist
Uneori, durerea poate fi copleșitoare. Dacă vă luptați să faceți față sentimentelor voastre, amintiți-vă că nu sunteți singure. Puteți apela întotdeauna la un profesionist. Discuția cu un psiholog vă poate ajuta să faceți față pierderii și să vă recuperați mai repede. În funcție de nevoile voastre și ale partenerului, puteți merge și la o consultație de cuplu care vă va ajuta să treceți mai ușor prin experiență împreună.
Recuperarea pe termen lung
Recuperarea pe termen lung după un avort spontan depinde în mare măsură de sănătatea mintală și de bunăstarea emoțională generală. În timp ce corpul vostru se va vindeca după simptomele fizice ale avortului spontan, poate părea că nu veți putea niciodată să depășiți psihic pierderea copilului. A merge mai departe cu siguranță nu înseamnă să uitați de sarcină sau experiență. La fel cum vă puteți conecta cu alții imediat după un avort spontan, a rămâne active în grupurile de sprijin poate avea un impact pozitiv de durată. Într-o zi, rolul vostru poate fi inversat – să fiți sprijin pentru un alt părinte care a suferit această pierdere. [2]
Gestionați avortul spontan alături de partener
Bărbații şi femeile, de obicei, reacționează diferit când vine vorba de un avort spontan. Adesea, bărbații trec la modul de rezolvare a problemelor atunci când se confruntă cu o criză. Comunicarea precară între membri cuplului este o problemă comună. Un bărbat își vede partenera plângând când vorbește despre copil, așa că învață să nu aducă în discuție subiectul. Și din moment ce el nu o face, partenera poate simți că acestuia de fapt nu-i pasă. Pentru a contracara efectele avortului spontan asupra relațiilor de cuplu, experții îi sfătuiesc pe bărbați să arate cât de mult le pasă, să se deschidă și să-și împărtășească sentimentele cu partenera. [3]
Când este momentul potrivit pentru a încerca din nou?
Una dintre cele mai frecvente întrebări după un avort spontan este când puteți încerca din nou să rămâneți însărcinate. La această întrebare poate răspunde medicul vostru și vă poate explica ce va fi mai bine pentru voi. În general, prima menstruație are loc la patru până la șase săptămâni după avort. De obicei, este sigur să rămâneți gravide după un ciclu menstrual normal. Uneori, cu toate acestea, vi se poate recomanda să faceți mai întâi teste medicale pentru a determina cauza avortului spontan. Cel mai bine este să așteptați până când sunteți pregătite fizic și emoțional înainte de a rămâne însărcinate din nou.
Temerile ca o nouă sarcină să fie şi ea pierdută sunt normale după experiența unui avort spontan. Realitatea este că majoritatea femeilor care au experimentat acest moment traumatic, au o sarcină fără probleme după aceea. Nu ezitați să discutați cu medicul vostru despre orice îngrijorare pe care o aveți. [3]
Consecințele avortului spontan pot fi grave. Este foarte important ca voi şi partenerul vostru să vă susțineți și să treceți prin această perioadă împreună. Acordați-vă cât mai mult timp de recuperare. Pentru a încerca să rămâneți gravide, asigurați-vă că sunteți bine fizic și mental. Dacă nu ați depășit pierderea, este mai bine să așteptați, deoarece cu cât sunteți mai calme și mai bine recuperate, cu atât mai bine pentru voi și pentru viitoarea sarcină.
Citiți mai multe:
[1] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560521/
[2] https://www.healthline.com/health/coping-with-miscarriage#physical-aftermath
[3] https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=coping-with-miscarriage-1-4036
